Imaginatia-continut

Cea mai importanta definitie a imaginatiei este cea a lui P. Popescu- Neveanu dupa care sustine ca : "Imaginatia este procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau constructie imagistica tinzand spre producerea noului in forma unor reconstructii imagistice, a unor tablouri mintale, planuri iconice sau proiecte." (Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, p. 324). Mai exista si alte doua definitii care apartin cercetatorilor de la universitatea din Bucuresti, si anume: imaginatia este procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara in vederea dobandirii unor imagini noi fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra personala sau imaginatia este procesul de creare a noului in forma ideala.
Sintetizand, cele trei definitii fac referire la: tipul de actiune psihica implicat de imaginatie( acesta fiind constituit din combinarea, recombinarea, crearea informatiilor, spre deosebire de gandire, unde actiunile psihice sunt reprezentate de operatiile ei, sau de memorie, unde actiunile psihice sunt reprezentate de memorarea, stocarea si reactualizarea informatiilor ), forma rezultata ( obtinerea noului, spre deosebire de memorie unde forma rezultata este de ordin reproductiv), sensul formei rezultate (noul obtinut poate fi nou atat pentru individ cat si pentru societate; de aici avem -imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare). Definitiile formulate depasesc modul de concepere a imaginatiei in psihologia traditionala, care o leaga direct de actul elementar al reprezentarii reproductive, si unde imaginatia aparea doar ca fixare si evocare vie a unei experiente in forma imaginilor.

II. CARACTERISTICILE IMAGINATIEI


Desi exista unii cercetatori care afirma ca imaginatia este un proces psihic intalnit si la unele specii animale (vezi A. Cosmovici, 1996!), marea majoritate a psihologilor afirma caracterul profund uman al imaginatiei aratand ca:
Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita numai la om, indeosebi a laturii proiective si creatoare a constiintei;
Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si limbajul). Ribot considera imaginatia creatoare si gandirea ca fiind procese solidare si analoage, iar pana la un anumit punct, chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori verbali. Exemple convingatoare despre imposibilitatea conceperii imaginatiei in afara limbajului sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care dezvoltarea limbajului este intarziata sunt inapoiati si in ceea ce priveste imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea limbajului urmeaza o cale anormala (este vorba de surzi, care din aceasta cauza sunt si muti, incapabili de a comunica prin limbaj) manifesta o pronuntata saracie, limitare, iar uneori un caracter rudimentar al imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca imaginatia este legata nu numai de aparitia propriu -zisa a limbajului, ci si de momentele de dezvoltare ale acestuia.
Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata, cunoasterea si activitatea omului;
Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte de realizarea lui efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza incercarile si erorile, prescurtand procesul activitatii;
Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul rezolvarii problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin ipotezele sale realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii, se adapteaza anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si posibilitatea de a primi confirmarea din partea practicii sociale;
Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria propriei sale vieti, isi stabileste in legatura cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si stimulatoare pentru activitatea practica;
Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -reflectarea viitorului, a posibilului -contribuind in felul acesta la desavarsirea contituitatii ei; daca procesele senzoriale reflecta prezentul, cele mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea viitorului, inchide ciclul temporal. (De stabilit relatia dintre imaginatie ca proces psihic si conceptia lui C. G. Jung privind functia psihica a intuitiei!!! )
Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la realitate. John Dewey considera ca imaginatia nu se preocupa de ireal, de fictiv, ci ea serveste la extinderea si completarea realului. Permitandu-i individului elaborarea de solutii noi, dandu-i posibilitatea de a se incadra in contexte noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea capacitatilor adaptative ale personalitatii umane. Astfel, prin imaginatie, omul se poate adapta nu numai la realitatea actuala, prezenta, ci si la realitatea posibila, viitoare, nu numai la modificarile produse deja, ci si la cele care urmeaza a se produce intr-un viitor apropiat. In acest context, merita a aminti trasaturile adaptative stabilite de Jeanne Bernis:
Compensarea -instinctele si tendintele care nu pot fi realizate in viata reala se descarca in starile de vis si reverie aflate la marginea vietii constiente;
Autismul -prin refuzul de a comunica, de a-si schimba opiniile, visatorul inchis in propriile sale vise devine un caracter dificil si atipic; totusi, refugiul gasit in reverie procura placerea naturala care se ataseaza jocului de imagini. Daca viata fictiva ramane subordonata vietii reale, ea serveste ca aparare si eliberare a efortului cotidian al psihismului ramas normal;
Iluzia dorintelor zadarnice -dand o anumita forma obiectelor dorintelor, prin imaginatie putem anticipa dificultatea lor, si totodata, posibilitatea de depasire a lor;
Inventia morala -imaginatia il detaseaza pe individ de restrictiile cu caracter moral, il orienteaza spre o viziune superioara celei pe care morala pozitiva o declara ca fiind cea mai buna;
Intentia -este o forma de imaginatie care presupune iesirea din sine a eului si amplasarea in fata lui ca obiect; pentru artist, proiectul este izvorat din propria sa inspiratie si se impune ca opera ce trebuie realizata;
Arta posibilului -imaginatia ii pune subiectului problema valorii, fiind conditia esentiala a succesului; cei care au o imaginatie slaba sunt defavorizati deoarece au sentimentul de a fi inchisi in propriile lor limite, pierzand gustul de a-si incerca aptitudinile sau de a le cultiva;
Epurarea pasiunilor -un asemenea proces are loc mai ales prin arta: pasiunile inceteaza a mai fi virulente, purificandu-se de elementele perverse si plasandu -se sub semnul eternitatii;
Sursa de bunatate -viata imaginativa intensa il face pe om mai bun, ii ofera posibilitatea de a se raporta la altul cu simpatie, de a empatiza;
Influentarea personalitatii -imaginatia exercita o puternica influenta asupra formarii diferitelor componente ale personalitatii, si chiar asupra personalitatii ca intreg.

III. FUNCTIILE IMAGINATIEI

In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor din experienta anterioara, imaginatia utilizeaza o serie de procedee, cum ar fi:
Aglutinarea -contopirea intr-un intreg a diverselor elemente disparate. Acest procedeu este intalnit in mitologie unde intalnim figuri precum: Sirena, Centaurul, Ianus cu doua fete etc;
Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale. Procedeul este intalnit in basme si literatura romantica in figuri reprezentative ca: Fat -Frumos, Zmeul cel rau, Ileana Cozanzeana, pitici etc;
Diviziunea sau rearanjarea -impartirea in elemente a unor obiecte, procese sau schimbarea ordinii lor (asa cum se intalnesc acestea in arta);
Adaptarea unui obiect sau principiu functional la situatiile concrete (de exemplu, in domeniul instrumentelor electro -casnice);
Modificarea unor insusiri -forma , marime, culoare;
Substitutia -inlocuirea unor obiecte cu altele (in domeniul constructiilor);
Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din domeniul artei -de exemplu caricaturile;
Analogia -tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de activitate, in alt domeniu; (Gordon a descris urmatoare le forme de analogie: personala -identificarea creatorului cu obiectul de studiu, proiectarea lui in datele problemei;directa -raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu invecinat; simbolica -considerarea problemei sub forma de imagini globale; fantastica -inlocuirea realului cu fantasticul, magicul);
Multiplicarea si omisiunea elementelor componente (balaurul cu sapte capete, trenurile suprapuse);
Tipizarea -redarea generalului prin intermediul individualului (se intalneste in literatura, unde se propun personaje -tip).

V. FORMELE IMAGINATIEI

In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii. Dintre acestea enumeram:1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ avem: imaginatia voluntara, cu scop si imaginatia involuntara, fara scop. Imaginatia voluntara este superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece determina focalizarea si concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp, imaginatia voluntara este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa urmareasca modelele cognitive standardizate (apeleaza mai ales la procedeele algoritmice ale gandirii). Din aceasta cauza este mai putin originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor impuse de gandire si de domeniul de activitate in care ea se manifesta.

Imaginatia involuntara se caracterizeaza prin spontaneitate, aplelarea la resursele inconstientului, are un grad mai mare de flexibilitate si libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele forme: imaginatia reproductiva (in care produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta individului); imaginatia creatoare (produsul creat este nou pentru societate); visul de perspectiva (visare activa cu ochii deschisi, dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu puterile subiectului si cu cerintele societatii).
In imaginatia involuntara avem: visul din timpul somnului (bazat pe slabirea reglajelor constiente si pe asociatii care au la baza structura inconstientului personal) si reveria (visarea pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gandirii, proiectarea fantezista in viitor).

2. In functie de calitatea produsului imaginativ, Osborn (1959) stabileste trei forme principale , si anume:
Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile, delirul, complexul de inferioritate, complexul de martir, visul din timpul somnului, reveria, frica anxioasa. (Vezi intr-un dictionar de psihologie semnificatia conceptelor enemerate anterior!)
Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a dorintelor), imaginatia speculativa (sau intuitiva), imaginatia reproductiva (reconstruirea spontana a unor imagini din trecut), vizualizarea structurala (constituirea unei imagini cu sens pornind de la un desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in locul sau in rolul altora, avand la baza relatia simpatetica).
Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa prevada ceea ce se va intampla in viitor, pe baza datelor de care dispune), imaginatia expectativ -creatoare (anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare propriu -zisa ( inventia).

3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem delimita urmatoarele forme imaginative:imaginatia artistica, literara, stiintifica, tehnica, muzicala etc.

Memoria - continut

Ce este memoria?

Memoria poate fi definita, la modul general, ca mecanism cognitiv de encodare, pastrare si reactualizare a informatiilor.
De asemenea putem spune ca memoria reflecta trecutul, experienta trecuta, atunci definitia ar suna: memoria este mecanismul psihic cognitiv de reflectare a experientei trecute, fixare si pastrare a informatiilor in vederea recunoasterii si reproducerii acestora intr-o maniera cat mai fidela.Implicarea ei in toate activitatile omului conduce si la alte specializarii ale memoriei: memoria imagistica, cognitiva, voluntara, afectiva, sociala etc.
Ea este tratata mai mereu din perspectiva informatiei ca si un automat, o masina care capteaza,pastreaza si reda informatia.

Memoria realizeaza o procesare mijlocita a informatiei ceea ce presupune utilizarea unor variati mediatori: semne, insemnari in agenda, dar si mediatori complecsi ce tin de operativitatea intelectuala.Caracterul mijlocit al procesarii din memorie se realizeaza prin intermediul unor coduri.Cele mai importante sistem de coduri implicate in procesarea informatiei in sistemul mnezic sunt: codul lexical si codul imagine.
   Codul lexical implica verbalizarea si codurile non-verbale.Se constata ca este mai usor sa ne reamintim amplitudinea unei miscari circulare daca vom codifica deplasarea ca acele ceasornicului.
  Codul imagine implicat in memorare demonstreaza ca imaginile sunt memorate mai bine decat frazele, iar in memorarea actiunilor reprezentarea etapelor actiunii sub forma unui film sau serii de fotografii amelioreaza reamintirea.

Procesele memoriei


In fiecare dintre aceste etape ale procesului de memorare intervin anumite mecanisme de control, dintre care atentia este unul foarte important.

Encodarea- corespunde transformarii input-ului fizic (unde sonore, vizuale, gusturi etc) intr-un tip de cod sau reprezentare acceptata de memorie si plasarea acesteia in memorie.Encodarea poate fi de mai multe tipuri si anume:
 -encodarea vizuala utilizeaza codul vizual, imaginile putand fi tiparite ca atare, ca imagini mentale ale imaginilor reale percepute.
-encodarea auditiva corespunde codului auditiv, care inseamna o reprezentare a stimulilor ca o secventa de sunete.
-encodarea semantica se foloseste de codul semantic,propozitional, si este cea prin care retinem sensul informatiei.

De asemenea encodarea poate lua doua forme si anume: encodare voluntare si encodare involuntara.
Encodarea voluntara presupune prezenta scopului de a memora, pe cand cea involuntara are loc in absenta controlului voluntar sau mecanismelor atentiei directionata pe scop.

Stocarea- este procesul de retinere sau de pastrare a informatiilor.Fiind un proces, la nivelul ei se produc schimbari si transfomari constante, determinate de acumularea de noi cunostinte care imbogatesc sau modifica vechile informatii.
 In ceea ce priveste durata stocarii, ea se defineste ca fiind perioada dintre encodarea informatiei si reactualizarea ei.Materialul memorat poate fi pastrat in memorie la un nivel activ pe o perioada mai scurta sau mai lunga in functie de utilitate.
 Dinamica stocarii tine de trei aspecte: de fidelitatea cu care este pastrata informatia, de completitudinea si exactitatea informatiei in stocul memoriei si de imbogatirea informatiei in timp.
 Fidelitatea exprima raportul de corespondenta dintre structura materialului memorat initial si cea a materialului care se afla in stocul mnezic.
 Completitudinea este data de raportul cantitativ dintre ceea ce se pastreaza si ceea ce a fost memorat initial.Iar exactitatea se refera la corespondenta izomorfica dintre elementele encodate initial si cele pastrate in stocul memoriei.
 Amplificarea informatiei tine de imbogatirea sa , de plasarea ei intr-un context logic si semnificativ mai larg, de sistematizarea si ierarhizarea datelor encodate.

Reactualizarea- consta in aducerea la suprafata a continuturilor encodate si stocate, este vorba de scoaterea in plan constient a unor informatii si experiente care au fost stocate cu un anumit timp in urma.Informatia este mai intai localizata, pentru ca apoi sa fie readus in planul constiintei.De asemenea si reactualizarea are doua forme si anume :
Reactualizarea involuntara- atunci cand este vorba de informatie cunoscuta, legata de evenimente importante din viata noastra sau de date semnificative despre noi, reactualizarea se produce spontan si fara efort.
Reactualizarea voluntara- este atunci cand incercam sa recuperam cantitati de informatie, informatie exacta care a fost memorata cu mult timp in urma sau o informatie care nu a fost pe deplin inteleasa, procesul reactualizarii va avea o desfasurare mai lenta si va presupune efortul de a cauta informatia si de a lua decizia asupra relevantei informatiei localizate in stocul mnezic.

Formele memoriei


Memoria senzoriala-este o memorie de scurta foarte scurta durata, chiar volatila care activeaza pe durata a cateva secunde si se suprapune, in buna masura, cu conceptul de postefect, ca remanenta senzoriala.Se crede ca exista un registru senzorial pentru fiecare simt, astfel avem memoria iconica pentru stimulii vizuali si memoria ecoica pentru cei auditivi.

Memoria iconica- reprezinta memoria senzoriala a stimulilor vizuali,unde imaginile se pastreaza cu exactitate , ca intr-o fotografie.
Memoria ecoica-reprezinta memoria senzoriala auditiva, urmele mnezice ale stimulilor auditivi pot dura cateva secunde mai mult decat cele ale stimulilor vizuali.

Memoria de scurta durata-apare ca un sistem tampon intre memoria senzoriala si memoria de lunga durata, avand rol relevant pentru operatii aritmetice care presupun o retinere temporara a informatiei, sau pentru diferite aspecte ale vietii cotidiene.
Nu toata informatia din memoria de scurta durata se pierde de indata ce nu o mai utilizam ci o parte din ea este transferata catre memoria de lunga durata.

Memoria de lunga durata- ea conserva informatiile pe o durata de timp considerabila ce poate sa se intinda de-a lungul intregii vieti.Mecanismul implicat in acest tip de memorie este pastrarea informatiei spre deosebire de memoria senzoriala si cea de scurta durata unde pastrarea este doar o caracteristica accidentala pe langa alte aspecte.

Uitarea
Fenomenul de uitare pare sa se inscrie pe o linie de normalitate a functionarii sistemului mnezic si este definit ca incapacitatea de reamintire a unor informatii.
De asemenea aici apar o serie de factori de care depinde uitarea:
-particularitati ale materialului memorat
-frecventa producerii evenimentelor
-pastrarea/schimbarea contextului
-asocierea evenimentelor,informatiilor

Gandirea- continut

Procesele psihice sunt interactiuni proprii raportului dintre individ si realitatea inconjuratoare.

Procesele psihice sunt impartite in trei categorii: procese psihice cognitive(de cunoastere), procese psihice afective, procese psihice reglative (involuntare sivoluntare).

Din categoria proceselor psihice cognitive fac parte senzatiile, perceptiile, reprezentarea,imaginatia si gandirea. Toate aceste procese psihice formeaza intelectul.

Procesul psihic cognitiv superior(intelectual) prin

intermediul operatiilor de analiza si sinteza, abstractizare si generalizare obtine produse sub forma ideilor, conceptelor si rationamentelor se numeste gandire.

Cognitia este termenul folosit de psihologi pentru a descrie gandirea, modul in care acumulam si manipulam cunostintele.Psihologii cognitivisti studiaza gandirea, felul in care oamenii invata, organizeaza cunostintele, rezolva problemele.

Psihologii intr-un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind manipularea reprezentarilor mentale ale informatiilor. Manipularea se refera in general la orice transformare, combinare sau modificare a prezentarilor mentale. Reprezentarile mentale pot lua forma cuvintelor, a sunetelor a imaginilor vizuale, a actiunilor. Informatia se refera la semnificatia sau sensul acordat modificarilor energiei din mediul inconjurator.

Reprezentarea este reproducerea actuala a unei imagini psihice din trecut. Deci, reflectarea prezenta prin care se ajunge la produse psihice intuitive se face in conditiile in care raportul direct, nemijlocit dintre subiect si lucru este fie un raport actual,fie un raport realizat in trecut.Reprezentarea este un proces psihic intuitiv ce se instituie prin acea reflectare ce se realizeaza in conditiile in care raportul direct, nemijlocit dintre subiect si lucru este un raport din trecut.

Realitatea obiectiva are in structura sa, pe de o parte, entitatea, iar pe de alta parte, relatia. Relatia exista intr-un lucru si alt lucru, dar exista si intre o insusire a lucrului si acel lucru. Exista relatii constitutiv-interne ale lucrului, dar si relatii externe.Relatiile externe se afla in prelungirea relatiilor interne. Entitatea si relatia constituie diversitatea in unitate a lumii,a realitatii obiective.Reprezentarea reda preponderent entitatea. Ideea, insa, reda preponderat relatia; mai bine spus reda tocmai aceasta diversitate in unitatea lumii.

Ideea nu consta pur si simplu din raportarea unei imagini psihice la o alta imagine psihica, ci consta din insasi explicitarea imaginii psihice. Cu alte cuvinte, ideea consta din scoaterea unui raport din starea lui latenta,implicita, in care subzista in cadrul imaginii psihice si trecerea lui in stare pe deplin manifesta, explicita.Aceasta trecere constituie instituirea insasi a conceptului. Conceptul este structura unei idei complexe. Structura ideii complexe reprezinta sensul cuvantului.

Operatiile gandirii


Operatii fundamentale sunt:

1. analiza – operatie de descompunere, in minte a unui obiect in elementele sale componente si de apreciere a semnificatiei fiecarui element in cadrul intregului;


2. sinteza – consta in reconstituirea, in minte a unui obiect, intreg in elemente sau insusirile date izolat;


3. comparatia – presupune evidentierea pe plan mintal a asemanarilor si a deosebirile esentiale ale obiectelor si ale fenomenelor, pe baza unui criteriu;


4. abstractizarea – operatie de selectie ce consta in relevarea si retinerea unor insusiri sau relatii si lasarea “in afara” a altora considerate esentiale si accidentale;


5. generalizarea – operatie de sinteza superioara care presupune extinderea rezultatului sintezei notiune-principiu-lege asupra tuturor cazurilor particulare care poseda insusirile date;


6. concretizarea(individualizarea) – operatie de aplicare a notiunilor


7. actiunile sau operatiile care conduc de la starea initiala la cea finala.

Gandirea duce la rezultatul sau specific, la idee, in mod treptat. Exista o succesiune de secvente ale procesului psihic de gandire. Ideea este elaborata ca urmare a rezultatului fiecarei secvente in parte. O secventa a procesului de gandire pleaca de la rezultatul secventei nemijlocit anterioare si este continuata pe o alta secventa care, la randul ei,pleaca de la rezultatul deja existent al secventei pe care o continua.Rezultatul unei secvente a procesului de gandire este idee, dar, totusi, eaeste idee in curs de elaborare. Doar rezultatul ultimei secvente este ideea pe deplin constituita. Secventele procesului de gandire in totalitatea lor redau relatia existenta in realitate.

Cand spunem ca obiectul reflectoriu al procesului de gandire il constituie relatia, avem invedere, desigur, relatia in complexitatea ei, relatia de la forma sa cea mai simpla, aceea dintre doi termeni, pana la forme din ce in ce mai complexe,acelea in structura carora nu numai ca intra mai multi termeni, ci si ca termenii ei constituie, fiecare, cate o parte care este ea insasi o structura interna de relatii. Ideea reda relatia complexa, dar o reda de asa natura incat reda entitatea asa cum exista ea prin aceasta relatie complexa.

Exista idee simpla si idee complexa. Ideea complexa , careia in stiinta logicii ii corespund rationamentul si demersul logic, iar in lingvistica fraza si textul,constituie conceptul. O secventa a procesului de gandire reprezinta o operatiea gandirii. Evident exista atatea operatii ale gandirii cate secvente ale procesului de gandire exista. Avandu-se in vedere procesul de gandire asa cum se realizeaza el pana la elaborarea unui concept, au fost determinate sase asemenea secvente.Operatiile de gamdire sunt denumite operatii principale,tocmai ca s-a avut in vedere procesul de gandire prin care este elaborat conceptul.

Operatiile principale ale gandirii sunt: analiza, sinteza, comparatia, generalizarea,abstractizarea si concretizarea.

Analiza este operatia de desfacere mentala a obiectului in partile lui componente. Analiza incepe ca activitate practica de descompunere a obiectului real si ajunge a se realiza doar pe plan mental.

Sinteza este operatia opusa analizei; consta in unirea in plan mental a partilor astfel incat rezulta intregul. Sinteza poate sa se realizeze si in planul actiunii practice.

Comparatia este operatia care consta din stabilirea deosebirilor si asemanarilor dintr-un obiect si alte obiecte. Si comparatia se poate face si pe plan real cat si pe plan mental.

Generalizarea este operatia prin care se desprind insusirile comune ale obiectului si ale altor obiecte, din cadrul unei anumite clase de obiecte.

Abstractizarea este operatia prin care se lasa la o parte insusirile particulare, individuale ale obiectelor, astfel incat sa poata fi retinute doar insusirile desprinse prin operatia de generalizare.Prin operatia de abstractizare  se ajunge sa se retina in plan mental doar insusirea comuna. In felul acesta, insusirea comuna devine ea insasi o entitate, una dincolo de lucru, una care ii ia locul fiecarei entitati reale.

Concretizarea este operatia prin care pe baza insusirilor abstracte ale obiectelor se procedeaza la reconstituirea mentala a concretului. Daca prin operatia desinteza se ajunge la un concret mental preponderent abstract. Concretul carezultat al operatiei de concretizare este un concret logic: un concretrezultat in principal din asamblarea insusirilor abstracte. Concretul carezultat al operatiei de sinteza este bogat in detalii, pe cand concretul logiceste sarac in detalii si bogat in insusiri generale. Concretul ca rezultat aloperatiei de sinteza reda obiectul ca entitate singulara, pe cand concretullogic reda obiectul cel putin ca obiect tipic, iar la limita specifica,propriu-zisa, ca obiect categorial, ca obiect prin care sunt scoase in evidentainsusirile comune, generale si universale, ale unei anumite clase de obiecte.Concretul logic este obiectul mental categorial; el este forma specifica subcare exista conceptul.

Intelegerea. Procesul de gandire esteun proces de intelegere. Spunand intelegere avem in vedere surprinderea legaturilor dintre partile componente ale unui obiect, dintre insusirile obiectului si obiectul luat ca intreg, dintre obiect si alte obiecte.

Intelegerea este mult mai evoluata in cadrul reprezentarii. Numai gandirea, cu ajutorul conceptului, cu ajutorul cuvantului cu sens, poate sa expliciteze, sa amplifice si sa completeze legaturile redate prin structura perceptiei si a reprezentarii cu imagini psihice. Numai astfel se produce intelegerea completa, adevarata. ,,Fenomenul intelegerii, scrie Paul Popescu-Neveanu, este o permanenta a gandirii in actiune. De aceea ar putea fi caracterizat ca reprezentand latura functionala a intelectului uman in sensul generical codificarii conceptuale si mai ales al decodificarii referentiale. Modul de a fi al gandirii constiente este intelegerea.Cu aceasta relevam si faptulca intelegerea este acea modalitate a gandirii care este, cu necesitate, constienta. In fapt, intelegerea se inscrie, la nivel general, ca o trasatura sau o functie a constiintei. Intelegerea este modul de realizare a oricarui act de constientizare. Conditiile ei sunt verbalizarea si conceptualizarea…..”

Gandirea ca activitate de rezolvare aproblemelor. Intelegerea se manifesta din plin in ceea ce se numeste activitate problematica. Este vorba, pe de o parte, de intelegerea prin care se pun datele realitatii in problema, iar pe de alta parte, de intelegerea prin care se gaseste solutia problemei deja formulata.

Pentru a putea spune ca exista o problema, trebuie sa identificam toate cele trei elemente ale sale:1) starea initiala, punct de plecare; 2) scopul problemei sau starea finala; 3) actiuni sau operatii ce ne conduc de la starea initiala la cea finala.

Cunoasterea elementelor ce alcatuiesc o problema ne permite sa clasificam problema si sa ne ajustam solutiile in consecinta. In general, problemele pot fi impartite in :bine definite si probleme slab definite.

Pornind insa de la operatiile prin care se pot solutiona problemele, acestea pot fi clasifica astfel:

1. probleme de rearanjare a elementelor- solicitarea este de a reordona elementele problemei astfel incat sa indeplineasca un anumit criteriu.In general, la aceste probleme sunt posibile diverse aranjamente ale elementelor, dar numai unul dintre ele indeplineste criteriul solicitet.

2. probleme de structurare a elementelor-in acest caz trebuie identificata relatia dintre elementele problemei si sa se construiasca o noua structura, un element nou.

3.probleme de transformare –solicita interventii astfel incat prin modificari succesive ale starii initiale, sa se ajunga in starea finala, cea solicitata.

O problema apare atunci cand o persoana isi propune sa atinga un scop sau sa reactioneze intr-o situatie si nu are pentru aceasta un raspuns dinainte pregatit. 

Produsele sau comportamentele subiective corespunzatoare ale gandirii sunt: notiuni, judecati, rationamente, idei, concluzii, sisteme teoretice incheiate. In conceptia lui Guillford, ca produse sunt mentionate: unitati, clase, relatii, sisteme, transformari, implicatii. Intre produsul gandirii mentionam si prototipul. Acesta se consituie ca un reprezentant al unei categorii de baza, reprezentant intalnit in limbajul natural si care are o mare frecventa in limbajul vorbit. Prototipul intruneste trasaturile comune cele mai evidente ale unei categorii. Aceste trasaturi depind de experienta proprie unui subiect, dar si de experienta culturii si civilizatiei in care limbajul s-a dezvoltat. De exemplu, reprezentantul categoriei de fruct in cultura noastra este marul.
Conceptele, ca produse ale gandirii se constituie ca modalitati de elaborare in plan mental a modelelor realitatii. Sunt modele informationale care condenseaza, conserva, sistematizeaza trasaturile comune general valabile pentru o intreaga categorie de obiecte, fenomene.
Conceptele pot fi empirice sau stiintifice. Conceptele empirice integreaza trasaturile concrete, particulare, insusiri locale, restrictive, dependente accidentale si neesentiale. Ele se formeaza in copilarie si in perioada adolescentei prin acumularea si sistematizarea unei experiente concret-intuitive. Ele se formeaza prin inductie, presupunand o procesare ascendenta, trecand de la aspecte particulare, concrete, organizate in reprezentari. Aceste reprezentari au un grad din ce in cemai mare de generalizare si un grad scazut de esentilizare. Din aceasta cauza conceptele empirice, numite si semiconcepte sunt instabile, se restructureaza in timp, sunt supuse hazardului, sunt probabiliste. Ele reflecta un mod relativ comun de reprezentare a unor cunostinte la un moment dat intr-o populatie. Cu toate acestea ele poarta amprenta, subiectului cunoscator si dezvolta un atasament afectiv. La formarea conceptelor empirice un rol important revine limbajului si anume limbajul cotidian. Fiind un limbaj mai putin stiintific si aceste concepte sunt mai putin riguroaase, iar in componenta lor sunt personalizare prin expresii si exemplificari proprii limbajului natural.
Conceptele stiintifice se achizitioneaza prin invatare, educare, asimilare de cunostiinte stiintifice, cunostiinte sistematizate in cunoasterea umana la un moment dat. Ele se formeaza prin deductie si procesare descendenta. In acest scop se porneste de la legi, norme, reguli, principii, definitii care au un caracter imperativ. Definite ca concepte stiintifice, aceste concepte integreaza si condenseaza insusiri esentiale valabil universal pentru o catgorie de fenomene. Notiunile stiintifice inglobeaza trasaturi esentiale fara ca ele sa fie reductibile la o anumita insusire. Aceste concepte se organizeaza in structuri piramidale, avand la baza insusiri conjuncturale, asociate conceptelor empirice, iar in varf, insusiri esentiale, asociate conceptelor stiintifice. Conceptele stiintifice uzeaza de limbaje specializate proprii diferitelor domenii ale cunoasterii, cum ar fi limbajul matematicii, al informaticii, al gramaticii, etc. Este un limbaj riguros, structurat in definitii, legi, trasaturi definitorii.
Ca indicator al legaturii dintre limbaj si gandire mentionam si faptul ca procesul vorbirii este coordonat de reguli gramaticale care se asimileaza odata cu insusirea limbii. Comunicarea verbala este o comunicare bazata pe gandire, intrucat ea imbraca un caracter simbolic. Adica, cuvintele simbolizeaza obiecte, imagini, persoane, situatii. Dar si cuvantul este instrument puternic al gandirii. Altfel spus, el este un instrument mintal, in sensul ca el se poate constitui atat obiectului cat si imaginii acestuia. Cuvantul se instituie inca de la insusirea limbajuluide catre copil intr-un instrument al gandirii sale. Astfel, prin cuvant dobandim capacitatea de a manipula in plan mintal obiectele si imaginile acestora, putem sa clasificam, ordonam experientele noastre, sa grupam in categorii cunoscute dobandite, sa acordam etichete verbale unor categorii. Dar mai ales, prin cuvant reflectam, meditam, dialogam cu noi insine intr-un plan al limbajului intern.

Modele de instruire

Avand in vedere ca paradigma aleasa de noi este cea interpretativ-simbolica,noi consideram ca acesteia i se potrivesc doua modele de instruire :modelul psihocentric si modelul sociocentric.

         Modelul psihocentric este centrat pe individualitatea fiecarui elev,pe cunostiintele acestuia.

Metodele utilizate de acest model sunt munca independenta, jocurile didactice si simularea: modelul unităţilor de instruire (H. Parhurst, C. Washburne, D. P. Morris), modelul centrelor de interes (O. Decroly), modelele instruirii centrate pe rezolvarea de probleme/ proiecte (W. H. Kilpatrick, J. Dewey), “mastrry learning” (J. P. Carroll, B. S. Bloom), modelul secvenţelor ierarhizate ale învăţării (R. M. Gagné).Avantajele acestui model sunt evidentiate de aspiratia catre individualizare a instruirii,si de stimularea capacitatilor intelectuale ale elevilor.




            Modelul sociocentric este centrat pe activitatea de grup,pe relatiile cu cei din jur.

 Metodele sunt de tip cooperatist, de autoconducere, dezbatere, cercetare în echipă; modele reprezentative: sistemul Winnetka (C. Washburne), activitatea pe grupe mari de elevi (R. Cousinet, C. Freinet), modelul comunităţii de muncă sau Planul Jena (P. Petersen), modelul coloniei şi al detaşamentului (A. S. Makarenko).
Analizand cele doua modele observam ca la prima vedere ele sunt relativ diferite.Modelul psihocentric se centreaza pe om(pe elev),pe munca acestuia iar modelul sociocentric se centreaza ,pe munca acestuia in echipa.Insa daca analizam mai profund,ne vom da seama ca defapt cele doua modele sunt in stransa legatura prezentand defapt acelasi lucru,OMUL (elevul) doar ca din perspective diferite,unul din persepectiva personala (proprie) ,modelul psihocentric si altul din perspectiva sociala ,modelul sociocentric.
Astfel cele doua modele de istruire se completeaza unul pe celalalt.Ele se potrivesc cu paradigma aleasa de noi,deoarece aceasta paradigma la randul ei urmareste evolutia elevului pe aceste doua planuri,plan personal (dezvoltare proprie,model psihocentric) si plan social (dezoltarea relatiilor interpersonale,model sociocentric).

Motivele alegerii paradigmei

În proiectarea unității de învățare aleasă ,echipa noastra a ales sa utilizeze paradigma interpretativ-simbolică, fiind un model centrat pe valorificarea resurselor umane, a relațiilor interindivduale.
Aceasta paradigma se centreaza in primul rand pe om (pe elev) si pe modul de gandire,al acestuia.Acest model ales nu se limiteaza doar la partea cantitativa a informatiei percepute spre deosebire de paradigma rationala.,ci tine cont si de aspectele calitative.El incearca din punct de vedere pedagogic sa
asigure atat partea teoretica (intelegerea) cunostiintelor dar mai ales partea practica (punerea acestor intr-un mod corect in practica),sustinand totodata importanta intercorelarii celor trei elemente ale competentei: a sti(cunostiinte) a face(abilitati) si a fi(atitudini si valori).
Scopul principal al paradigmei interpretativ-simbolice este dezvoltarea perfectionarea competentelor elevului,cresterea inteligentei elevului la un nivel cat mai ridicat.In acelasi timp,invatarea fiind considerata un proces de cunoastere ,acesta unitate de invatare permite si integrarea in activitatiile de grup,si mai precis dezvoltarea relatiilor interpersonale.
Din punctul nostru de vedere paradigma interpretativ-simbolica este cea mai potriva ca unitate de invatarea deoarecere se bazeaza pe ceea ce este cel mai important ,pe elev,pe ceea ce asta intelege ,astfel incat sa poata stii sa puna si in aplicare ,nu sa porneasca pe ideea”invat mult si prost”,si in acelasi timp ii dezvolta si perfectioneaza competentele personale dar si pe cele sociale

Tema proiectului

Tema aleasa pentru proiect va viza procesarea cognitiva superioara , ceea ce inseamna ca va cuprinde subiectele de : gandire, memorie si imaginatie.

Vom face o prezentare generala si vom explica fiecare subiect cu particularitatile lui, astfel incat aceste concepte sa capete un sens mai complet.

Motivul pentru care am ales aceste subiecte este unu simplu: familiaritatea lor si modul usor de abordare.Orice persoana gandeste, memoreaza si isi imagineaza , ceea face mai simpla intelegerea conceptelor si exercitiile practice specifice lor.

First Post

Am creat acest blog cu scopul de a aduna aici ideile pentru proiectul la pedagogie.Acesta este primul post, vor urma altele cu informatii despre ce fel de proiect vom face.