Memoria poate fi definita, la modul general, ca mecanism cognitiv de encodare, pastrare si reactualizare a informatiilor.
De asemenea putem spune ca memoria reflecta trecutul, experienta trecuta, atunci definitia ar suna: memoria este mecanismul psihic cognitiv de reflectare a experientei trecute, fixare si pastrare a informatiilor in vederea recunoasterii si reproducerii acestora intr-o maniera cat mai fidela.Implicarea ei in toate activitatile omului conduce si la alte specializarii ale memoriei: memoria imagistica, cognitiva, voluntara, afectiva, sociala etc.
Ea este tratata mai mereu din perspectiva informatiei ca si un automat, o masina care capteaza,pastreaza si reda informatia.
Memoria realizeaza o procesare mijlocita a informatiei ceea ce presupune utilizarea unor variati mediatori: semne, insemnari in agenda, dar si mediatori complecsi ce tin de operativitatea intelectuala.Caracterul mijlocit al procesarii din memorie se realizeaza prin intermediul unor coduri.Cele mai importante sistem de coduri implicate in procesarea informatiei in sistemul mnezic sunt: codul lexical si codul imagine.
Codul lexical implica verbalizarea si codurile non-verbale.Se constata ca este mai usor sa ne reamintim amplitudinea unei miscari circulare daca vom codifica deplasarea ca acele ceasornicului.
Codul imagine implicat in memorare demonstreaza ca imaginile sunt memorate mai bine decat frazele, iar in memorarea actiunilor reprezentarea etapelor actiunii sub forma unui film sau serii de fotografii amelioreaza reamintirea.
Procesele memoriei
In fiecare dintre aceste etape ale procesului de memorare intervin anumite mecanisme de control, dintre care atentia este unul foarte important.
Encodarea- corespunde transformarii input-ului fizic (unde sonore, vizuale, gusturi etc) intr-un tip de cod sau reprezentare acceptata de memorie si plasarea acesteia in memorie.Encodarea poate fi de mai multe tipuri si anume:
-encodarea vizuala utilizeaza codul vizual, imaginile putand fi tiparite ca atare, ca imagini mentale ale imaginilor reale percepute.
-encodarea auditiva corespunde codului auditiv, care inseamna o reprezentare a stimulilor ca o secventa de sunete.
-encodarea semantica se foloseste de codul semantic,propozitional, si este cea prin care retinem sensul informatiei.
De asemenea encodarea poate lua doua forme si anume: encodare voluntare si encodare involuntara.
Encodarea voluntara presupune prezenta scopului de a memora, pe cand cea involuntara are loc in absenta controlului voluntar sau mecanismelor atentiei directionata pe scop.
Stocarea- este procesul de retinere sau de pastrare a informatiilor.Fiind un proces, la nivelul ei se produc schimbari si transfomari constante, determinate de acumularea de noi cunostinte care imbogatesc sau modifica vechile informatii.
In ceea ce priveste durata stocarii, ea se defineste ca fiind perioada dintre encodarea informatiei si reactualizarea ei.Materialul memorat poate fi pastrat in memorie la un nivel activ pe o perioada mai scurta sau mai lunga in functie de utilitate.
Dinamica stocarii tine de trei aspecte: de fidelitatea cu care este pastrata informatia, de completitudinea si exactitatea informatiei in stocul memoriei si de imbogatirea informatiei in timp.
Fidelitatea exprima raportul de corespondenta dintre structura materialului memorat initial si cea a materialului care se afla in stocul mnezic.
Completitudinea este data de raportul cantitativ dintre ceea ce se pastreaza si ceea ce a fost memorat initial.Iar exactitatea se refera la corespondenta izomorfica dintre elementele encodate initial si cele pastrate in stocul memoriei.
Amplificarea informatiei tine de imbogatirea sa , de plasarea ei intr-un context logic si semnificativ mai larg, de sistematizarea si ierarhizarea datelor encodate.
Reactualizarea- consta in aducerea la suprafata a continuturilor encodate si stocate, este vorba de scoaterea in plan constient a unor informatii si experiente care au fost stocate cu un anumit timp in urma.Informatia este mai intai localizata, pentru ca apoi sa fie readus in planul constiintei.De asemenea si reactualizarea are doua forme si anume :
Reactualizarea involuntara- atunci cand este vorba de informatie cunoscuta, legata de evenimente importante din viata noastra sau de date semnificative despre noi, reactualizarea se produce spontan si fara efort.
Reactualizarea voluntara- este atunci cand incercam sa recuperam cantitati de informatie, informatie exacta care a fost memorata cu mult timp in urma sau o informatie care nu a fost pe deplin inteleasa, procesul reactualizarii va avea o desfasurare mai lenta si va presupune efortul de a cauta informatia si de a lua decizia asupra relevantei informatiei localizate in stocul mnezic.
Formele memoriei
Memoria senzoriala-este o memorie de scurta foarte scurta durata, chiar volatila care activeaza pe durata a cateva secunde si se suprapune, in buna masura, cu conceptul de postefect, ca remanenta senzoriala.Se crede ca exista un registru senzorial pentru fiecare simt, astfel avem memoria iconica pentru stimulii vizuali si memoria ecoica pentru cei auditivi.
Memoria iconica- reprezinta memoria senzoriala a stimulilor vizuali,unde imaginile se pastreaza cu exactitate , ca intr-o fotografie.
Memoria ecoica-reprezinta memoria senzoriala auditiva, urmele mnezice ale stimulilor auditivi pot dura cateva secunde mai mult decat cele ale stimulilor vizuali.
Memoria de scurta durata-apare ca un sistem tampon intre memoria senzoriala si memoria de lunga durata, avand rol relevant pentru operatii aritmetice care presupun o retinere temporara a informatiei, sau pentru diferite aspecte ale vietii cotidiene.
Nu toata informatia din memoria de scurta durata se pierde de indata ce nu o mai utilizam ci o parte din ea este transferata catre memoria de lunga durata.
Memoria de lunga durata- ea conserva informatiile pe o durata de timp considerabila ce poate sa se intinda de-a lungul intregii vieti.Mecanismul implicat in acest tip de memorie este pastrarea informatiei spre deosebire de memoria senzoriala si cea de scurta durata unde pastrarea este doar o caracteristica accidentala pe langa alte aspecte.
Uitarea
Fenomenul de uitare pare sa se inscrie pe o linie de normalitate a functionarii sistemului mnezic si este definit ca incapacitatea de reamintire a unor informatii.
De asemenea aici apar o serie de factori de care depinde uitarea:
-particularitati ale materialului memorat
-frecventa producerii evenimentelor
-pastrarea/schimbarea contextului
-asocierea evenimentelor,informatiilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu