Avand in vedere ca paradigma aleasa de noi este cea interpretativ-simbolica,noi consideram ca acesteia i se potrivesc doua modele de instruire :modelul psihocentric si modelul sociocentric.
Modelul psihocentric este centrat pe individualitatea fiecarui elev,pe cunostiintele acestuia.
Metodele utilizate de acest model sunt munca independenta, jocurile didactice si simularea: modelul unităţilor de instruire (H. Parhurst, C. Washburne, D. P. Morris), modelul centrelor de interes (O. Decroly), modelele instruirii centrate pe rezolvarea de probleme/ proiecte (W. H. Kilpatrick, J. Dewey), “mastrry learning” (J. P. Carroll, B. S. Bloom), modelul secvenţelor ierarhizate ale învăţării (R. M. Gagné).Avantajele acestui model sunt evidentiate de aspiratia catre individualizare a instruirii,si de stimularea capacitatilor intelectuale ale elevilor.
Modelul sociocentric este centrat pe activitatea de grup,pe relatiile cu cei din jur.
Metodele sunt de tip cooperatist, de autoconducere, dezbatere, cercetare în echipă; modele reprezentative: sistemul Winnetka (C. Washburne), activitatea pe grupe mari de elevi (R. Cousinet, C. Freinet), modelul comunităţii de muncă sau Planul Jena (P. Petersen), modelul coloniei şi al detaşamentului (A. S. Makarenko).
Analizand cele doua modele observam ca la prima vedere ele sunt relativ diferite.Modelul psihocentric se centreaza pe om(pe elev),pe munca acestuia iar modelul sociocentric se centreaza ,pe munca acestuia in echipa.Insa daca analizam mai profund,ne vom da seama ca defapt cele doua modele sunt in stransa legatura prezentand defapt acelasi lucru,OMUL (elevul) doar ca din perspective diferite,unul din persepectiva personala (proprie) ,modelul psihocentric si altul din perspectiva sociala ,modelul sociocentric.
Astfel cele doua modele de istruire se completeaza unul pe celalalt.Ele se potrivesc cu paradigma aleasa de noi,deoarece aceasta paradigma la randul ei urmareste evolutia elevului pe aceste doua planuri,plan personal (dezvoltare proprie,model psihocentric) si plan social (dezoltarea relatiilor interpersonale,model sociocentric).
Modelul psihocentric este centrat pe individualitatea fiecarui elev,pe cunostiintele acestuia.
Metodele utilizate de acest model sunt munca independenta, jocurile didactice si simularea: modelul unităţilor de instruire (H. Parhurst, C. Washburne, D. P. Morris), modelul centrelor de interes (O. Decroly), modelele instruirii centrate pe rezolvarea de probleme/ proiecte (W. H. Kilpatrick, J. Dewey), “mastrry learning” (J. P. Carroll, B. S. Bloom), modelul secvenţelor ierarhizate ale învăţării (R. M. Gagné).Avantajele acestui model sunt evidentiate de aspiratia catre individualizare a instruirii,si de stimularea capacitatilor intelectuale ale elevilor.
Modelul sociocentric este centrat pe activitatea de grup,pe relatiile cu cei din jur.
Metodele sunt de tip cooperatist, de autoconducere, dezbatere, cercetare în echipă; modele reprezentative: sistemul Winnetka (C. Washburne), activitatea pe grupe mari de elevi (R. Cousinet, C. Freinet), modelul comunităţii de muncă sau Planul Jena (P. Petersen), modelul coloniei şi al detaşamentului (A. S. Makarenko).
Analizand cele doua modele observam ca la prima vedere ele sunt relativ diferite.Modelul psihocentric se centreaza pe om(pe elev),pe munca acestuia iar modelul sociocentric se centreaza ,pe munca acestuia in echipa.Insa daca analizam mai profund,ne vom da seama ca defapt cele doua modele sunt in stransa legatura prezentand defapt acelasi lucru,OMUL (elevul) doar ca din perspective diferite,unul din persepectiva personala (proprie) ,modelul psihocentric si altul din perspectiva sociala ,modelul sociocentric.
Astfel cele doua modele de istruire se completeaza unul pe celalalt.Ele se potrivesc cu paradigma aleasa de noi,deoarece aceasta paradigma la randul ei urmareste evolutia elevului pe aceste doua planuri,plan personal (dezvoltare proprie,model psihocentric) si plan social (dezoltarea relatiilor interpersonale,model sociocentric).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu