Imaginatia-continut

Cea mai importanta definitie a imaginatiei este cea a lui P. Popescu- Neveanu dupa care sustine ca : "Imaginatia este procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau constructie imagistica tinzand spre producerea noului in forma unor reconstructii imagistice, a unor tablouri mintale, planuri iconice sau proiecte." (Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, p. 324). Mai exista si alte doua definitii care apartin cercetatorilor de la universitatea din Bucuresti, si anume: imaginatia este procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara in vederea dobandirii unor imagini noi fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra personala sau imaginatia este procesul de creare a noului in forma ideala.
Sintetizand, cele trei definitii fac referire la: tipul de actiune psihica implicat de imaginatie( acesta fiind constituit din combinarea, recombinarea, crearea informatiilor, spre deosebire de gandire, unde actiunile psihice sunt reprezentate de operatiile ei, sau de memorie, unde actiunile psihice sunt reprezentate de memorarea, stocarea si reactualizarea informatiilor ), forma rezultata ( obtinerea noului, spre deosebire de memorie unde forma rezultata este de ordin reproductiv), sensul formei rezultate (noul obtinut poate fi nou atat pentru individ cat si pentru societate; de aici avem -imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare). Definitiile formulate depasesc modul de concepere a imaginatiei in psihologia traditionala, care o leaga direct de actul elementar al reprezentarii reproductive, si unde imaginatia aparea doar ca fixare si evocare vie a unei experiente in forma imaginilor.

II. CARACTERISTICILE IMAGINATIEI


Desi exista unii cercetatori care afirma ca imaginatia este un proces psihic intalnit si la unele specii animale (vezi A. Cosmovici, 1996!), marea majoritate a psihologilor afirma caracterul profund uman al imaginatiei aratand ca:
Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita numai la om, indeosebi a laturii proiective si creatoare a constiintei;
Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si limbajul). Ribot considera imaginatia creatoare si gandirea ca fiind procese solidare si analoage, iar pana la un anumit punct, chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori verbali. Exemple convingatoare despre imposibilitatea conceperii imaginatiei in afara limbajului sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care dezvoltarea limbajului este intarziata sunt inapoiati si in ceea ce priveste imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea limbajului urmeaza o cale anormala (este vorba de surzi, care din aceasta cauza sunt si muti, incapabili de a comunica prin limbaj) manifesta o pronuntata saracie, limitare, iar uneori un caracter rudimentar al imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca imaginatia este legata nu numai de aparitia propriu -zisa a limbajului, ci si de momentele de dezvoltare ale acestuia.
Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata, cunoasterea si activitatea omului;
Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte de realizarea lui efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza incercarile si erorile, prescurtand procesul activitatii;
Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul rezolvarii problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin ipotezele sale realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii, se adapteaza anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si posibilitatea de a primi confirmarea din partea practicii sociale;
Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria propriei sale vieti, isi stabileste in legatura cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si stimulatoare pentru activitatea practica;
Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -reflectarea viitorului, a posibilului -contribuind in felul acesta la desavarsirea contituitatii ei; daca procesele senzoriale reflecta prezentul, cele mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea viitorului, inchide ciclul temporal. (De stabilit relatia dintre imaginatie ca proces psihic si conceptia lui C. G. Jung privind functia psihica a intuitiei!!! )
Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la realitate. John Dewey considera ca imaginatia nu se preocupa de ireal, de fictiv, ci ea serveste la extinderea si completarea realului. Permitandu-i individului elaborarea de solutii noi, dandu-i posibilitatea de a se incadra in contexte noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea capacitatilor adaptative ale personalitatii umane. Astfel, prin imaginatie, omul se poate adapta nu numai la realitatea actuala, prezenta, ci si la realitatea posibila, viitoare, nu numai la modificarile produse deja, ci si la cele care urmeaza a se produce intr-un viitor apropiat. In acest context, merita a aminti trasaturile adaptative stabilite de Jeanne Bernis:
Compensarea -instinctele si tendintele care nu pot fi realizate in viata reala se descarca in starile de vis si reverie aflate la marginea vietii constiente;
Autismul -prin refuzul de a comunica, de a-si schimba opiniile, visatorul inchis in propriile sale vise devine un caracter dificil si atipic; totusi, refugiul gasit in reverie procura placerea naturala care se ataseaza jocului de imagini. Daca viata fictiva ramane subordonata vietii reale, ea serveste ca aparare si eliberare a efortului cotidian al psihismului ramas normal;
Iluzia dorintelor zadarnice -dand o anumita forma obiectelor dorintelor, prin imaginatie putem anticipa dificultatea lor, si totodata, posibilitatea de depasire a lor;
Inventia morala -imaginatia il detaseaza pe individ de restrictiile cu caracter moral, il orienteaza spre o viziune superioara celei pe care morala pozitiva o declara ca fiind cea mai buna;
Intentia -este o forma de imaginatie care presupune iesirea din sine a eului si amplasarea in fata lui ca obiect; pentru artist, proiectul este izvorat din propria sa inspiratie si se impune ca opera ce trebuie realizata;
Arta posibilului -imaginatia ii pune subiectului problema valorii, fiind conditia esentiala a succesului; cei care au o imaginatie slaba sunt defavorizati deoarece au sentimentul de a fi inchisi in propriile lor limite, pierzand gustul de a-si incerca aptitudinile sau de a le cultiva;
Epurarea pasiunilor -un asemenea proces are loc mai ales prin arta: pasiunile inceteaza a mai fi virulente, purificandu-se de elementele perverse si plasandu -se sub semnul eternitatii;
Sursa de bunatate -viata imaginativa intensa il face pe om mai bun, ii ofera posibilitatea de a se raporta la altul cu simpatie, de a empatiza;
Influentarea personalitatii -imaginatia exercita o puternica influenta asupra formarii diferitelor componente ale personalitatii, si chiar asupra personalitatii ca intreg.

III. FUNCTIILE IMAGINATIEI

In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor din experienta anterioara, imaginatia utilizeaza o serie de procedee, cum ar fi:
Aglutinarea -contopirea intr-un intreg a diverselor elemente disparate. Acest procedeu este intalnit in mitologie unde intalnim figuri precum: Sirena, Centaurul, Ianus cu doua fete etc;
Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale. Procedeul este intalnit in basme si literatura romantica in figuri reprezentative ca: Fat -Frumos, Zmeul cel rau, Ileana Cozanzeana, pitici etc;
Diviziunea sau rearanjarea -impartirea in elemente a unor obiecte, procese sau schimbarea ordinii lor (asa cum se intalnesc acestea in arta);
Adaptarea unui obiect sau principiu functional la situatiile concrete (de exemplu, in domeniul instrumentelor electro -casnice);
Modificarea unor insusiri -forma , marime, culoare;
Substitutia -inlocuirea unor obiecte cu altele (in domeniul constructiilor);
Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din domeniul artei -de exemplu caricaturile;
Analogia -tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de activitate, in alt domeniu; (Gordon a descris urmatoare le forme de analogie: personala -identificarea creatorului cu obiectul de studiu, proiectarea lui in datele problemei;directa -raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu invecinat; simbolica -considerarea problemei sub forma de imagini globale; fantastica -inlocuirea realului cu fantasticul, magicul);
Multiplicarea si omisiunea elementelor componente (balaurul cu sapte capete, trenurile suprapuse);
Tipizarea -redarea generalului prin intermediul individualului (se intalneste in literatura, unde se propun personaje -tip).

V. FORMELE IMAGINATIEI

In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii. Dintre acestea enumeram:1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ avem: imaginatia voluntara, cu scop si imaginatia involuntara, fara scop. Imaginatia voluntara este superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece determina focalizarea si concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp, imaginatia voluntara este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa urmareasca modelele cognitive standardizate (apeleaza mai ales la procedeele algoritmice ale gandirii). Din aceasta cauza este mai putin originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor impuse de gandire si de domeniul de activitate in care ea se manifesta.

Imaginatia involuntara se caracterizeaza prin spontaneitate, aplelarea la resursele inconstientului, are un grad mai mare de flexibilitate si libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele forme: imaginatia reproductiva (in care produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta individului); imaginatia creatoare (produsul creat este nou pentru societate); visul de perspectiva (visare activa cu ochii deschisi, dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu puterile subiectului si cu cerintele societatii).
In imaginatia involuntara avem: visul din timpul somnului (bazat pe slabirea reglajelor constiente si pe asociatii care au la baza structura inconstientului personal) si reveria (visarea pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gandirii, proiectarea fantezista in viitor).

2. In functie de calitatea produsului imaginativ, Osborn (1959) stabileste trei forme principale , si anume:
Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile, delirul, complexul de inferioritate, complexul de martir, visul din timpul somnului, reveria, frica anxioasa. (Vezi intr-un dictionar de psihologie semnificatia conceptelor enemerate anterior!)
Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a dorintelor), imaginatia speculativa (sau intuitiva), imaginatia reproductiva (reconstruirea spontana a unor imagini din trecut), vizualizarea structurala (constituirea unei imagini cu sens pornind de la un desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in locul sau in rolul altora, avand la baza relatia simpatetica).
Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa prevada ceea ce se va intampla in viitor, pe baza datelor de care dispune), imaginatia expectativ -creatoare (anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare propriu -zisa ( inventia).

3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem delimita urmatoarele forme imaginative:imaginatia artistica, literara, stiintifica, tehnica, muzicala etc.

Memoria - continut

Ce este memoria?

Memoria poate fi definita, la modul general, ca mecanism cognitiv de encodare, pastrare si reactualizare a informatiilor.
De asemenea putem spune ca memoria reflecta trecutul, experienta trecuta, atunci definitia ar suna: memoria este mecanismul psihic cognitiv de reflectare a experientei trecute, fixare si pastrare a informatiilor in vederea recunoasterii si reproducerii acestora intr-o maniera cat mai fidela.Implicarea ei in toate activitatile omului conduce si la alte specializarii ale memoriei: memoria imagistica, cognitiva, voluntara, afectiva, sociala etc.
Ea este tratata mai mereu din perspectiva informatiei ca si un automat, o masina care capteaza,pastreaza si reda informatia.

Memoria realizeaza o procesare mijlocita a informatiei ceea ce presupune utilizarea unor variati mediatori: semne, insemnari in agenda, dar si mediatori complecsi ce tin de operativitatea intelectuala.Caracterul mijlocit al procesarii din memorie se realizeaza prin intermediul unor coduri.Cele mai importante sistem de coduri implicate in procesarea informatiei in sistemul mnezic sunt: codul lexical si codul imagine.
   Codul lexical implica verbalizarea si codurile non-verbale.Se constata ca este mai usor sa ne reamintim amplitudinea unei miscari circulare daca vom codifica deplasarea ca acele ceasornicului.
  Codul imagine implicat in memorare demonstreaza ca imaginile sunt memorate mai bine decat frazele, iar in memorarea actiunilor reprezentarea etapelor actiunii sub forma unui film sau serii de fotografii amelioreaza reamintirea.

Procesele memoriei


In fiecare dintre aceste etape ale procesului de memorare intervin anumite mecanisme de control, dintre care atentia este unul foarte important.

Encodarea- corespunde transformarii input-ului fizic (unde sonore, vizuale, gusturi etc) intr-un tip de cod sau reprezentare acceptata de memorie si plasarea acesteia in memorie.Encodarea poate fi de mai multe tipuri si anume:
 -encodarea vizuala utilizeaza codul vizual, imaginile putand fi tiparite ca atare, ca imagini mentale ale imaginilor reale percepute.
-encodarea auditiva corespunde codului auditiv, care inseamna o reprezentare a stimulilor ca o secventa de sunete.
-encodarea semantica se foloseste de codul semantic,propozitional, si este cea prin care retinem sensul informatiei.

De asemenea encodarea poate lua doua forme si anume: encodare voluntare si encodare involuntara.
Encodarea voluntara presupune prezenta scopului de a memora, pe cand cea involuntara are loc in absenta controlului voluntar sau mecanismelor atentiei directionata pe scop.

Stocarea- este procesul de retinere sau de pastrare a informatiilor.Fiind un proces, la nivelul ei se produc schimbari si transfomari constante, determinate de acumularea de noi cunostinte care imbogatesc sau modifica vechile informatii.
 In ceea ce priveste durata stocarii, ea se defineste ca fiind perioada dintre encodarea informatiei si reactualizarea ei.Materialul memorat poate fi pastrat in memorie la un nivel activ pe o perioada mai scurta sau mai lunga in functie de utilitate.
 Dinamica stocarii tine de trei aspecte: de fidelitatea cu care este pastrata informatia, de completitudinea si exactitatea informatiei in stocul memoriei si de imbogatirea informatiei in timp.
 Fidelitatea exprima raportul de corespondenta dintre structura materialului memorat initial si cea a materialului care se afla in stocul mnezic.
 Completitudinea este data de raportul cantitativ dintre ceea ce se pastreaza si ceea ce a fost memorat initial.Iar exactitatea se refera la corespondenta izomorfica dintre elementele encodate initial si cele pastrate in stocul memoriei.
 Amplificarea informatiei tine de imbogatirea sa , de plasarea ei intr-un context logic si semnificativ mai larg, de sistematizarea si ierarhizarea datelor encodate.

Reactualizarea- consta in aducerea la suprafata a continuturilor encodate si stocate, este vorba de scoaterea in plan constient a unor informatii si experiente care au fost stocate cu un anumit timp in urma.Informatia este mai intai localizata, pentru ca apoi sa fie readus in planul constiintei.De asemenea si reactualizarea are doua forme si anume :
Reactualizarea involuntara- atunci cand este vorba de informatie cunoscuta, legata de evenimente importante din viata noastra sau de date semnificative despre noi, reactualizarea se produce spontan si fara efort.
Reactualizarea voluntara- este atunci cand incercam sa recuperam cantitati de informatie, informatie exacta care a fost memorata cu mult timp in urma sau o informatie care nu a fost pe deplin inteleasa, procesul reactualizarii va avea o desfasurare mai lenta si va presupune efortul de a cauta informatia si de a lua decizia asupra relevantei informatiei localizate in stocul mnezic.

Formele memoriei


Memoria senzoriala-este o memorie de scurta foarte scurta durata, chiar volatila care activeaza pe durata a cateva secunde si se suprapune, in buna masura, cu conceptul de postefect, ca remanenta senzoriala.Se crede ca exista un registru senzorial pentru fiecare simt, astfel avem memoria iconica pentru stimulii vizuali si memoria ecoica pentru cei auditivi.

Memoria iconica- reprezinta memoria senzoriala a stimulilor vizuali,unde imaginile se pastreaza cu exactitate , ca intr-o fotografie.
Memoria ecoica-reprezinta memoria senzoriala auditiva, urmele mnezice ale stimulilor auditivi pot dura cateva secunde mai mult decat cele ale stimulilor vizuali.

Memoria de scurta durata-apare ca un sistem tampon intre memoria senzoriala si memoria de lunga durata, avand rol relevant pentru operatii aritmetice care presupun o retinere temporara a informatiei, sau pentru diferite aspecte ale vietii cotidiene.
Nu toata informatia din memoria de scurta durata se pierde de indata ce nu o mai utilizam ci o parte din ea este transferata catre memoria de lunga durata.

Memoria de lunga durata- ea conserva informatiile pe o durata de timp considerabila ce poate sa se intinda de-a lungul intregii vieti.Mecanismul implicat in acest tip de memorie este pastrarea informatiei spre deosebire de memoria senzoriala si cea de scurta durata unde pastrarea este doar o caracteristica accidentala pe langa alte aspecte.

Uitarea
Fenomenul de uitare pare sa se inscrie pe o linie de normalitate a functionarii sistemului mnezic si este definit ca incapacitatea de reamintire a unor informatii.
De asemenea aici apar o serie de factori de care depinde uitarea:
-particularitati ale materialului memorat
-frecventa producerii evenimentelor
-pastrarea/schimbarea contextului
-asocierea evenimentelor,informatiilor